Cum afectează încălzirea globală urșii polari. Pericolele cu care se confruntă, legătura cu alăptarea puilor
Simțim pe propria piele efectele încălzirii globale pe care am generat-o prin activitățile cu mari emisii de gaze cu efect de seră. Dar consecințele nu le suportăm doar noi, ci și animalele, dintre care urșii polari sunt printre cele mai afectate. Iar acest lucru se desprinde și din cel mai recent studiu din domeniu.
Pericolele aduse de încălzirea globală
Când gheața oceanului se topește, urșii polari se mută pe uscat timp de mai multe luni, fără să mai aibă acces la hrană. Această perioadă de post este o mare provocare pentru urși, dar mai ales pentru femelele ce trebuie să alăpteze pui.
Un studiu recent, publicat în Marine Ecology Progress Series, a descoperit că lactația urșilor polari este afectată major de timpul tot mai mare pe care-l petrec pe uscat, atunci când apa gherața ce acoperă oceanul se topește.
Alăptarea defectuoasă joacă un rol important în declinul recent al mai multor populații de urși polari. Studiul a mai arătat cum pot fi afectate familiile de urși polari pe viitor de pierderea continuă a suprafeței de gheață cauzată de încălzirea globală.
Citește și: Hibridul ciudat dintre un urs grizzly și un urs polar: Ce este un pizzly, „mascota” încălzirii globale
Suprafața înghețată a Oceanul Arctic este o platformă esențială pentru urșii polari, acolo ei vânând prada lor preferată, focile, „pâinea și untul” dietei acestora.
Gheața marină este un mediu dinamic ce poate varia de-a lungul timpului în regiunile diferite ale Arcticii. Urșii polari din Golful Hudson, din Canada, cunosc ciclicitatea fenomenului, iar vara, când gheața se topește, se retrag pe continent până la revenirea temperaturilor scăzute ce duc la o nouă înghețare a apelor.
Cum sunt afectați urșii polari
În timp ce pe uscat, oportunitățile de hrană sunt rare pentru un urs polar, ei petrec marea majoritate a acestui timp într-un post prelungit. Sigur, se bazează și pe stratul de grăsime consistente, dobândit în perioada rece, ce poate ajunge și la 50% din greutatea corporală.
Pe uscat, urșii polari pot pierde, în schimb chiar și 1 kilogram de masă corporală pe zi, ceea ce înseamnă că trebuie să-și gestioneze cu grijă rezervele de energie.
Dar femelele cu pui au în plus grija alăptării acestora. Laptele de urs polar eare până la 35% grăsime, fiind o adevărată bombă calorică și de energie. Acest lucru permite puilor, care cântăresc doar 600 de grame la naștere, să ajungă la peste 100 de kilograme la vârsta de 2 ani și jumătate, atunci când pleacă de lângă mama lor, devenind independenți.
Citește și: Momentul incredibil în care un iceberg gigantic se rupe și se răstoarnă în apropierea unor turiști
Dar în perioada în care se află pe uscat, femelele de urs polar trebuie să facă față unei dileme imposibile: riscul stopării lactației și, implicit, al alăptării puilor sau continuarea alăptării lor, dar cu riscul propriei sănătăți, pe măsură ce este secătuită de rezervele de energie.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Toronto a reanalizat datele mai vechi obținute de la cercetări efectuate la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 pe urșii polari de pe uscat în timpul sezonului de topire a gheții.
Ei au estimat cât de mult dura postul pentru femelele cu pui și au descoperit că nivelul de grăsime al laptelui lor scădea cu cât petreceau mai multe zile pe uscat.
Urșii polari, puși în primejdie de schimbările climatice
Unele femele chiar au încetat total să producă lapte, probabil din cauza stării proaste de sănătate. Acest lucru înseamnă că prioritatea lor a fost propria supraviețuire și nu hrănirea puilor.
Femelele care șu-au redus ori oprit lactația au putut să postească o perioadă mai îndelungată. Însă, drept consecință, puii care au primit mai puțin lapte – și mai redus în grăsimi – au crescut mai lent decât cei care au fost alăptați normal, în continuare.
După circa 3 luni petrecute pe uscat, probabilitatea ca o femelă cu pui să mai aibă lactație era de doar 53%. Acest procent scădea la 35% pentru cele care aveau încă pui și din generația anterioară.
De atunci, încălzirea globală a făcut ca timpul petrecut pe uscat de urșii polari din zona Golfului Hudson să se majoreze cu circa 7 zile pe deceniu, ajungând la peste 4 luni, la ora actuală.
Firește, asta a dus și la un declin și mai mare al sănătății femelelor cu pui și al capacității lor de alăptare a acestora. Acest lucru e responsabil în proporție de 50% pentru micșorarea populației de urși polari din regiune.
Iar acest declin va continua pe măsura ce încălzirea globală va duce la topirea tot mai mare și mai de durată a gheții de pe suprafața Oceanului Arctic, ceea ce îi va face pe urșii polari să petreacă o perioadă tot mai prelungită pe uscat, lucru cu impact total negativ asupra lor.